PROTEZAREA EDENTAȚIEI PARȚIALE EXTINSE
Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină și Farmacie,
Departamentul de Medicină Dentară

Edentația parțială extinsă este o afecțiune cu un grad ridicat de incidență în rândul populației. Alegerea soluției terapeutice reprezintă rezultatul analizei atente a particularităţilor câmpului protetic, o atenţie deosebită revenind evaluării suportului dento-parodontal al dinților restanți, a suportului muco-osos, și a eventualelor complicaţii existente la nivel local, regional sau general. Tratamentele protetice presupun o etapă preliminară ce recomandă protezarea provizorie, asigurând principiul biomecanic şi biologic, cu repoziţionarea relaţiilor mandibulo-craniene, astfel încât protezarea definitivă să fie în deplin acord cu particularităţile câmpului protetic.

Supraprotezarea ca opțiune de tratament a fost dezvoltată într-un efort de a păstra osul alveolar rămas prin păstrarea dinților sau a rădăcinilor dinților naturali. În ciuda dezvoltărilor recente în implantologia dentară, abordarea conservatoare a rădăcinilor este încă valabilă.

Terapia cu implante reprezintă o soluție modernă și eficientă pentru înlocuirea dinților lipsă, cu toate acestea protezele parțiale mobilizabile vor continua să fie una dintre metodele primare utilizate pentru a restabili starea de edentație a pacienților.

Reabilitările complexe ale edentaţiilor extinse necesită o planificare atentă şi minuţioasă a detaliilor estetice şi funcţionale. Pentru realizarea planului de tratament este nevoie adesea de o colaborare multidisciplinară.