Titlu: Obiceiurile vicioase si parafunctiile – factori de risc pentru sanatatea orala

Obiceiurile vicioase sunt cele mai frecvente tuburari functionale ale aparatului dento-maxilar manifestate in special in perioada prescolara, si care pot deveni persistente pe toata perioada vietii. In mod obisnuit circulatia aerului se face prin fosele nazale, iar deglutitia corecta este atunci cand limba se sprijina in palat, cand varful limbii insa, se interpune intre incisivii superiori si cei inferiori, iar marginile laterale intre intre suprafetele ocluzale ale premolarilor si molarilor, atunci vorbim de o deglutitie de tip infantil. Aparatul dento-maxilar poate sa aiba si o functie respiratorie in conditii de efort (efort fizic, stari febrile) respectiv cand necesitatile de oxigenare sunt crescute, aerul este inhalat prin cavitatea orala. Adaptarea de la respiraţia nazală la respiraţia orală, care este o parafunctie, se produce atunci când au loc schimbări cum ar fi infecţiile cronice ale urechii medii, sinuzitele, rinitele alergice, infecţii ale căilor respiratorii superioare şi tulburări de somn (de exemplu, sforăitul).

Cauze responsabile de producerea sindromului de respiratie orala sunt: alterarea lumenului, impermeabilitatea cavitatii nazale, deviatia septului nazal, vegetatii adenoide, hieprtrofiile tonsilare, astm bronsic, alergiile. Respiratia orala prezenta in perioada de crestere se asociaza frecvent cu deglutitia de tip infantil, roaderea unghiilor, sugerea degetelor, uneori chiar a buzei inferioare, si pot influenta in sens negativ dezvoltarea faciala normala. Astfel, prin tractiunea anormala a grupurilor musculare pe oasele faciale rezulta deformarea acestora, si se instaleaza o dizarmomie faciala. Daca aceste schimbari intervin timpuriu in perioada de crestere si dezvoltare faciala, modificarile sunt semnificative. Rezulta in cele din urma o pozitie deschisa a cavitatii orale, buza superioara este ridicata, scurta, iar maxilarul inferior este mentinut intr-o pozitie deschisa – sindromul de fata alungita. Funcțiile orale și nazale perturbate implică prezența unui semn cardinal care este incompetența labială, factorul etiologic cel mai important în morfologia malocluziilor.